Roman history in the garden

When an archaeologist says that he or she is going to fieldwork, usually it means: spending hours under the sun, in a nice camp, field, between crops or in a forest,  valleys, bank of a river etc.

If you want to have a "fieldwork" in one of the biggest Roman cities of the Danubian provinces, you need to go in the gardens of Alba Iulia.

The Roman conurbation of Apulum (two cities formed in the neighbourhood of the legionary fort of the XIII Gemina legion) was abandoned in the 270's A.D. and became again an urban center - without a pause - since the 10/11th century. In this ten century, the ruins of the Roman city were reused as building material, destroyed, transformed, melted or simply ignored. Only after the Renaissance and especially in the Enlightenment in the 18th century, the local elite realized the importance of the Roman ruins and artifacts and begun to collect them in private collections. Till the work of Cserni Béla (known also as Albert or Adalbert Cserni) the Roman history of the city was known only from accidental excavations and discoveries. He formed the first museum and begun the urban archaeology in Alba Iulia.

In his letters we found already his complaining that the local people use the Roman material in the black market, sell the objects or use them as building material or decoration for their gardens. Similar description we found in the works of Virgil Cucuiu, history teacher who continued the work of Cserni in the 1920's and 30's.   

Both the territory of the Colonia Aurelia Apulensis,as the Municipium Septimium Apulense was severly damaged in the 20th century. A large part of the Roman cities were free, agricultural terrain tillthe 1960's, when numerous houses were built in the territory of the canabae or Municipium. The B-dul Incoronarii (6Martie, today 1 Decembrie 1918) is one of those streets, where every single garden has a Roman stone, brick statue base or column fragment. Older local people can evoke the moment when their or their parents' house were built and "large and long stone walls and ditches were found" in the backyard. Similarly, in the Strada Ferdinand I., Basarabiei, Munteniei where Cserni excavated and the palace of the governor was situated, is still full with Roman material (bricks, stones, construction material). 

These pictures were made by the authors of these lines in July, 2015 during one single afternoon.

În căutarea trecutului: detectorul şi arheologia

Interview with Pop Iuliu Cristinel, one of the most succesful metal - detectorist or more, a passionate archaeologist from Romania. His legal activity and rare passion for history and archaeology could open a new way and an auxiliary research for archaeology and history.

De unde provine interesul şi entusiasmul faţă de istorie şi trecut ?

- Pasiunea pentru istorie în general o am demult şi chiar dacă nu am această specializare , am fost de când mă ştiu un consumator de literatură de specialitate pentru publicul larg şi nu numai , jurnale de călătorie , vechi consemnări , documente etc.Ori de câte ori aveam ocazia , căutam cu plăcere orice obiectiv istoric ce avea legătură cu vechimea locurilor vizitate.

  Când aţi început să folosiţi detectorul de metale şi de ce aţi ales această metodă de cercetare ?

- De circa 14 ani am avut în timp câteva proiecte nefinalizate de a-mi construi parte din

Pop Iuliu Cristinel

aparatura necesară ieşirii în teren , dar pot spune că folosesc la modul serios detectorul de metale de aproximativ 5-6 ani. Ca metodă de cercetare , a folosi un echipament de detecţie a metalelor în regim de amator, consider că poate fi o confirmare a unui areal ca având potenţial arheologic , indicii certe ale unor simple presupuneri , sau nici măcar atât prin metodele clasice de periegheză.Contextul fiecărui obiect metalic dar nu numai , poate fi foarte important in cercetarea arheologică ce urmează. Dar trebuie să ţinem cont şi de faptul că în timp , foarte multe obiecte de valoare patrimonială au fost pierdute sau chiar ascunse prin natura împrejurărilor , în locuri unde nu poate fi reconstituit niciun context istoric.Atât în primul , cât şi-n al doilea caz , vorbim de artefacte ce pot fi integrate in circuitul muzeal după o restaurare şi supuse cercetărilor de specialitate.

Motivaţia fiecărui deţinător de detector de metale poate fi diferită şi aici vorbesc doar de cei care sunt deţinători cu acte în regulă , luaţi în evidenţele autorităţilor conform prevederilor legale.În rândul acestora , denumiţi generic de către cei de pe margine „detectorişti” , veţi întâlni pasionaţi de istorie şi de trecut , care vor să-şi pună descoperirile în slujba specialiştilor , pasionaţi ale urmelor celor 2 conflagraţii mondiale în rândul cărora întâlnim şi colecţionari , persoane oneste care vor doar o relaxare de week end cu familia la o detecţie fără pretenţii de mari reuşite şi după mine cei mai numeroşi , cei animaţi de legende locale pe care le auzi în toate zonele ţării , care vorbesc de tezaure din metale preţioase îngropate ce abia aşteaptă să fie descoperite.Bineînţeles , după un stagiu de teren , ultima categorie este cea mai dezamagită.

În ceea ce mă priveşte , eu unul nu mă consider un „detectorist” , cu atât mai puţin un „treasure hunter” , ci prin realizările şi prin obiectivele pe care le am , mai degrabă un pasionat de istorie , un „archaeological enthusiast” dacă vreţi , care foloseşte detectorul de metale ca pe un accesoriu şi nu ca pe un scop în sine.

   Ce spune regulamentul actual despre folosirea detectorului de metale ? Dacă ne comparăm legea din România cu alte ţări din Europa, cum l-am putea caracteriza ?

Există o reglementare legală a folosirii detectoarelor de metale şi-n România ca în majoritatea statelor europene şi comparativ cu legi ale altor state din U.E. , legislaţia românească de profil aş defini-o destul de permisivă dar puţin ambiguă lăsând loc de

One of the finest pieces found by Cristinel

interpretări şi totuşi destul de bine adaptată realităţilor noastre.Pe fondul devalizării siturilor arheologice din Munţii Orăştiei , în anul 2000 au apărut norme juridice modificate şi completate în timp , care reglementează pe lângă aspecte de patrimoniul mobil şi deţinerea unui detector de metale.Autorizarea deţinerii unui detector de metale , este in sarcina Biroului de combatere a infracţiunilor contra patrimoniului din Serviciul de Investigaţii Criminale , din cadrul fiecărui Inspectorat Judeţeana de Poliţie.Ca în orice stat civilizat , accesul într-un sit arheologic cu un detector de metale chiar cu autorizaţie de deţinere , este prohibit fiind infracţiune.O detecţie într-un sit arheologic e posibilă doar cu autorizaţie emisă punctual de către personalul specializat al Ministerului Culturii.De asemenea este reglementat strict termenul de predare de 72 de ore al obiectelor de patrimoniu către instituţiile abilitate , precum şi recompensa ce o poate obţine pentru ceea ce se predă.În urma expertizării şi evaluării obiectului de patrimoniu descoperit si predat în condiţiile legii , descoperitorul poate primi o recompensă de 30 % din valoarea evaluată , la care se mai poate adăuga un procent suplimentar de până la 15 %  pentru obiectele de patrimoniu de valoare excepţională.

 Cum lucraţi pe teren ? Cum alegeţi zona sau obiectul de cercetare ?

De regulă înaintea fiecărei ieşiri într-un loc inedit , are loc o documentare destul de temeinică , pe care o fac uneori împreună cu un bun amic de ieşiri.Studiem contextul general în vechi hărţi şi în imaginile din satelit , toponimia locală , relieful zonei , interesul pentru zonă în perioade istorice diferite , resurse naturale , cursuri de apă , urme de locuire , cioburi ceramice etc. , pe scurt o periegheză care se apropie ca şi pretenţii de cea făcută de către specialişti.

  Recent, aproape săptămânal apare un tezaur monetar dacic sau elenistic, iar majoritatea descoperirilor importante provin de la detectorişti de metale. De când a devenit acest fenomen atăt de popular şi cum vedeţi viitorul acestui gen de cercetare ?

- Acum aproape 5 ani , împreună cu 2 amici , am creat o platformă online dedicată

pasionaţilor de metal detecting , prima de acest fel din România , pe care în câţiva ani am reuşit s-o dezvoltăm , cuvântul de ordine fiind legalitatea în domeniul patrimoniului mobil.Cei care ni s-au alăturat , ne-au urmat în demersul nostru , astfel că în urma unei prime descoperiri mai importante la nivelul anului 2010 , au urmat cu timpul şi altele descoperiri spectaculoase din partea altor colegi pasionaţi care au urmat filiera legală a predării , descoperiri care s-au înmulţit în ultima vreme. Ulterior parte din membrii fondatori ai acestui forum ne-am mai scindat , nuanţându-ne direcţia de activitate în alte 2 platforme online.Marile descoperiri ale acestor ultimi 4 ani , de care s-a auzit şi prin intermediul mass media , au fost făcute de persoane de caracter pe care le cunosc.Sunt colegi pasionaţi de istorie ce nu au urmărit aspectul material al unei descoperiri şi a căror conduită legală ne arată că se poate şi aşa.

    Ce perspective aveţi în privinţa cercetărilor viitoare ?

        Împreună cu alţi colegi apropiaţi , voi încuraja în continuare parteneriatele de colaborare pe bază de voluntariat ale pasionaţilor cu echipele de arheologi , sugerând o activitate în teren transparentă , desfăşurată în condiţiile legii.De asemenea sper într-o formulă comună de abordare a relaţiei pasionat / specialist , care să angreneze ambele părţi în proiecte comune. 

  În ceea ce mă priveşte , probabil voi continua să mă implic în zone ale judeţului Mureş , considerând că prin rezultatele obţinute am dobândit o bună relaţie de colaborare cu echipa de arheologi a Muzelui Judeţean Mureş.